Paradigma florilor de bine

Din glas pădurea nu se-aude
Din fier, beton şi sticlă de cuarţ
Cântând iubirea în nuanţe crude
Acum îi pare rău şi plănge.

Viteze-n păr de drum aievea
Pluteşte-aromă de benzină-ncinsă
Demult când dreptul şi-l cerea.
Sălbatic orăşel de sânge

Ghimbir de foc, spre noi căzând
Arhitecturi se-mping în van
Din glas de păr - pădure-n vânt
Hipnotizant muşchii ni-i frânge.

[1984]