Din râul meu umflat de ploi
Am vrut cu aripile largi
Să evadez în lumea nouă
A unei pete de noroi.
...................................
Trec ani în şir cu aripi moi,
Rămând inert şi vegetez
În vechea mea înşiruire
A petei sure de noroi.
Cum plâng în ceruri aştrii goi
O să privesc blazat şi mort
Din fosta largă lume nouă
A unei pete de noroi.
[Eu în 4 aprilie 1982]
duminică, 18 mai 2008
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu